Melci de acvariu
	Ghid de baza pentru ingrijirea melcilor in acvariu sau in iazuri (versiunea in limba romana). Mai multe informatii va stau la dispozitie in celelalte sectiuni ale acestui website (in limba engleza) sau la situl lui Marian Simpetru la www.acvariu.ro.

Introducere
Familia melcilor de acvariu sau Ampullariidae cuprinde melci obisnuiti de apa dulce din multe zone tropicale ale lumii, dintre care unele specii si-au facut loc in comertul acvariofil, devenind astfel animale de casa foarte populare.
La succesul lor in aceasta privinta contribuie in mare masura aspectul lor atractiv si dimensiunea relativ mare (5-10 cm / 2-6 inch, in functie de specie). Totusi, in ciuda popularitatii lor, exista inca multe conceptii gresite despre acesti asa-zisi melci misteriosi.
De exemplu, majoritatea cartilor populare de acvariu numesc acesti melci Ampullaria Gigas sau Ampullaria Cuprina, dar in literatura de specialitate aceste denumiri sunt de ani de zile gresite si invechite. Din punct de vedere istoric, aceste probleme legate de denumiri sunt usor de inteles deoarece multe lucrari ale autorilor din secolele 18 si 19 care au descris acesti melci sunt necunoscute in literatura acvariofila.
Sub nomenclatura general acceptata familia melcilor de acvariu (Ampullariidae) se imparte in cateva genuri. Asolene, Felipponea, Marisa si Pomacea sunt genurile Lumii Noi (America de Sud, America Centrala, Indiile de Vest si sudul Statelor Unite), in timp ce genurile Afropomus, Lanistes si Saulea se gasesc in Africa. Genul Pila este nativ atat in Africa cat si in Asia.
In privinta separarii sexelor la melcii de acvariu exista de asemenea unele conceptii gresite. Contrar gandirii comune, nu toti melcii sunt hermafroditi, melcii de acvariu fiind un exemplu in aceasta privinta, printre multi altii. Aceasta informatie este importanta pentru cei care vor sa inmulteasca acesti melci sau sa previna reproducerea lor. Din pacate, determinarea sexului doar pe baza aspectului fizic este dificila la majoritatea speciilor de melci, in afara cazului in care se imperecheaza sau daca femela depune oua.

Habitat si adaptare
Melcii de acvariu sunt prezenti intr-o gama larga de ecosisteme de la mlastini, rigole si iazuri pana la lacuri si rauri. Majoritatea speciilor prefera apele linistite celor repezi si doar cateva specii s-au adaptat raurilor cu curent puternic.

Combinatia plamani/branhii la melcii de acvariu reflecta adaptarea lor la habitate cu ape sarace in oxigen. Acesta este adesea cazul mlastinilor si apelor superficiale. Fara plaman, melcii ar depinde complet de branhii, ceea ce le-ar reduce abilitatea de a supravietui.
Un alt avantaj al respirarii aerului in combinatie cu un opercul este capacitatea de a supravietui perioadelor de seceta care apar adesea in aceste habitate in timpul sezonului uscat. In aceste cazuri melcii se ingroapa singuri in substrat si hiberneaza cu cochilia bine inchisa.
Cand imprejurarile le permit, melcii sunt activi in timpul anilor fara seceta si frig si nu hiberneaza.
Pe langa protectia impotriva secetei, operculul protejeaza melcii si impotriva predatorilor.

Multe specii, mai ales cele din genul sud-american Pomacea, au o alta particularitate anatomica remarcabila: un sifon respirator. Acest organ, format de un pliu al cavitatii la stanga gatului nu prea este vizibil daca nu este folosit. Din cand in cand melcul are nevoie sa-si improspateze aerul din plaman, si atunci muschii acestui pliu se contracta, iar pliul se transforma intr-o structura flexibila tubulara (sifonul), care permite melcului sa respire aer cand este scufundat.
Daca stau scufundati, melcii de acvariu au un mare avantaj pentru ca sunt foarte vulnerabili la pasarile mancatoare de oua.
O alta caracteristica, chiar mai remarcabila a melcilor de acvariu o reprezinta oule aeriene. La timpul potrivit, femela paraseste apa pentru a depozita oule pe un tufis de vegetatie care iese din apa, pe un trunchi, o stanca sau orice alt obiect dur. Acest comportament, pe cat se stie, exista numai la familia melcilor de acvariu. Totusi, nu toti melcii de acvariu isi depun oule afara din apa, melcii din genul Asolene, Felipponea, Lanistes, Marisa si posibil Afropomus si Saulea depunandu-si-le in apa in mase gelatinoase de oua, pe vegetatia acvatica, pietre sau alte obiecte.

Specii comune de acvariu
Identificarea melcilor de acvariu poate fi importanta pentru ca hranirea difera usor de la specie la specie.
Pentru a simplifica chestiunea, se poate spune ca daca animalul este cumparat din magazin, aveti probabil un Pomacea diffusa (melci misteriosi, melcul de acvariu cu tepi, melcul de fildes) sau un Pomacea canaliculata iar daca melcul are cochilia plata si o marime de peste 2,5 cm (1 inch), cu sau fara dungi intunecate la culoare, atunci aveti un Marisa cornuarietis (melcul gigant cu coarne). Acest melc nu este intotdeauna recunoscut ca melc de acvariu datorita infatisarii sale diferite. Mai putin obisnuit, dar cateodata prezent in comert (in principal in U.S.A.) este Pomacea paludosa (melcul de Florida).
Doar popularul Pomacea diffusa este potrivit bazinelor cu plante deoarece acesta se hraneste in principal cu materii moarte sau in descompunere si deoarece dintii lui foarte moi nu pot devora frumoasa dvs. vegetatie acvatica.

Pomacea diffusa sau melcul misterios. Multe variatii coloristice au fost cultivate de-a lungul anilor.

Pomacea canaliculata galben. Varietatea naturala are cochilia maro cu benzii intunecate.

Marisa cornuarietis sau Melcul gigant.

Mai jos prezentam un ghid rapid de identificare a melcilor pe baza formei cochiliei.
Important: ignorati culoarea melcilor cand incercati sa determinati specia prin comparare cu imaginile prezentate. Exista multe variatii de culoare (ale cochiliei si corpului) in cadrul aceleiasi specii (vedeti fotografia cu Pomacea diffusa mai sus).
Cateodata alte specii apar in comert, in mare parte importate. In aceste cazuri, este dificila identificarea lor.

Pomacea diffusa: portiunile rosii plate si imbinari la 90°. Aceste portiuni devin totusi mai putin evidente in ultimele circumvolutiuni ale cochiliei. Marime: 45 pana la 65 mm.

Pomacea canaliculata: imbinari intricate, la un unghi mai mic de 90°. Cochilia este mai globulara (mai rotunda) decat la cochilia speciei Pomacea diffusa. Marime: 45 pana la 80 mm.

Pomacea paludosa: imbinari aproape plate la un unghi de peste 90°, ceea ce confera varfului cochiliei un aspect de con. Marime: 45 pana la 65 mm.

Ingrijire si reproducere

Locuinta
Melcii de acvariu pot fi tinuti intr-un bazin de pesti standard, dar din cauza apetitului mare pentru plante al celor mai multe specii de melci, acestia nu reprezinta o alegere buna pentru toti acvariofilii. Totusi, asa cum s-a mai spus, Pomacea diffusa este o exceptie si moare de foame fara o cantitate adecvata de hrana, chiar daca este inconjurata de vegetatie acvatica. Din nefericire, multi oameni, chiar si personalul magazinelor de profil, nu sunt constienti de aceste diferente si considera toti melcii daunatori vegetatiei (o alta idee gresita).
Melcii de acvariu pot convietui cu majoritatea pestilor fara probleme, dar speciile de melci mancatori de pesti ar trebui evitate.
De asemenea, multi pesti incearca sa le ciupeasca tentaculele, dar aceasta nu este o problema pentru ca melcii se adapteaza rapid si isi tin tentaculele sub cochilie.
In general se recomanda un volum de 10 litri de apa pentru fiecare melc de marime medie. De asemenea, este necesara acoperirea bazinului pentru a evita escapadele nocturne. Nu ati fi primii care-si gasesc melcii pe covor!
Mai este necesara lasarea unui spatiu de cativa cm intre apa si capac pentru a asigura melcilor aer proaspat. Chiar daca au branhii si plaman, ei se vor ineca fara aer. In cazul in care se doreste reproducerea melcilor, este necesar un spatiu de aproximativ 10 cm pentru ca altfel melcii vor avea dificultati in depozitarea oualelor deasupra apei.

Cand concentratia de calciu a apei este prea mica, cochilia se deterioreaza si apar gauri in ea (Pomacea diffusa).

Calitatea apei
Melcii de acvariu nu sunt pretentiosi in aceasta privinta: ei vor supravietui unor conditii aspre mai bine decat majoritatea pestilor. Luati aceleasi precautii ca si in cazul pestilor pentru a mentine calitatea apei la un nivel acceptabil (filtrare, schimbarea regulata a apei etc.). Totusi, deoarece melcii au nevoie de calciu pentru a-si construi casutele, ei au nevoie de ape neutre spre dure (pH 7 sau peste) si este important sa se tina cont de acest lucru. Daca apa este moale (calciu scazut), concentratia de calciu poate fi crescuta adaugand praf de marmura, piatra de var, cochilii sau preparate vandute in magazinele de profil in acest scop.

Hrana
Melcii de acvariu nu sunt deloc pretentiosi in ceea ce priveste hrana, ei mananca aproape orice pot rupe in bucati si care poate fi introdus in gura. Legume precum castraveti, spanac, morcovi si salata, hrana pe baza de peste, pesti morti, alti melci si oule lor, alge, creveti sunt mancate fara nici un fel de probleme.
Asa cum s-a mai mentionat, Pomacea diffusa nu mananca vegetatie decat daca este foarte fina sau moarta si poate fi hranita mai bine cu hrana de pesti sub forma de pelete sau cu legume gatite sau spanac din conserva. Atentie cu aceste alimente, pentru a nu polua apa.
Cantitatea de hrana data melcilor ar trebui adaptata nevoilor lor. In practica, aceasta inseamna sa nu se dea mai mult decat pot sa manance inainte ca hrana sa se deprecieze in apa. Teama de supraalimentare nu este necesara, dar ar fi o idee buna sa se restranga catitatea de hrana in bazinele mai mici pentru a evita o productie excesiva de reziduuri.
Deoarece melcii de acvariu au cantitati mari de microorganisme in intestine care ii ajuta la digestia hranei, apa se poate incetosa pe masura ce aceste microorganisme sunt eliberate in apa. Acesta lucru nu este daunator in mod direct si poate fi chiar un lucru bun ca sursa de hrana pentru pesti. O filtrare buna si limitarea cantitatii de hrana pot reduce acest fenomen.

Temperatura
Melcii de acvriu sunt animale tropicale, deci temperatura apei ar trebui sa ramana intre18 - 28°C .
Activitatea melcilor de acvariu creste odata cu temperatura si sunt aproape inactivi la 18°C, in timp ce miscarile lor gratioase pot fi observate incepand de la 24°C. Temperatura nu influenteaza numai activitatea, dar este si un factor important care determina viteza ciclului de viata. La temperaturi inalte, ciclul vital (de la nastere la moarte) este redus de la 4 ani (la temperaturi joase) la mai putin de un an, iar rata reproducerii creste odata cu temperatura.

Melci Pomacea diffusa imperechindu-se. Masculul (stanga) introduce organul reproducator in corpul femelei (dreapta).

Reproducerea
Reproducerea cu succes a melcilor de acvariu depinde de multe lucruri.
In primul rand, este nevoie de un mascul si de o femela, si aceasta este prima problema care apare: cum stim daca-i avem pe amandoi? Din pacate, nu este usor sa vedem diferenta fara exercitiu. Pentru a fi siguri, este cel mai bine sa tinem cativa melci impreuna pentru a creste sansele de avea ambele sexe.
Apoi, melcii ar trebui sa inceapa imperecherea si producerea de oua. Temperaturi inalte si un belsug de hrana ar trebui sa declanseze acest proces. Tineti seama ca acesta poate dura ceva timp si deci este nevoie de rabdare. Anotimpurile pot influenta si ele activitatea reproducatoare a melcilor.
Odata ce oule sunt pregatite, femela paraseste apa pe timpul noptii in cautarea unui loc adecvat depozitarii lor. In acvariu, acest loc va fi pe pereti sau pe capac, in timp ce in iazuri poate fi orice obiect aproape de suprafata apei.

Ouale
Ouale sunt depuse unul dupa altul si atasate intre ele intr-o reteea stransa. Ele sunt moi si au o culoare laptoasa la depunere, dar se intaresc in cateva ore. Culoarea lor definitiva (alba, verde, rozalie spre portocaliu puternic, in functie de specie) apare dupa o zi sau doua.
Ouale ar trebui sa ramana umede, dar nu ude si niciodata acoperite de apa, pentru ca puii de melc s-ar ineca. In general, aceasta nu ar trebui sa fie o problema intr-un bazin cu capac.
Tineti minte ca nu toate speciile de melci de acvariu depun oua aeriene. Obisnuitul Gigant cu coarne (Marisa cornuarietis) , de exemplu, depune oua acvatice in retea gelatinoasa.

Femela de Pomacea canaliculata depositandu-si ouale deasupra apei.

Oua galben stralucitor de Pomacea canaliculata. Oule speciei Pomacea diffusa au o culoare mai rozalie.

Masa gelatinoasa cu oua de Marisa cornuarietis sau Gigantul cu coarne.

Puii de melc
Dupa 2 sau 4 saptamani (in functie de temperatura) micutii melci sunt gata de eclozare. Reteaua gelatinoasa se inchide la culoare si in cele din urma puii isi fac drum afara mancand materia si in cele din urma cad in apa.
Pentru ca multi pesti mananca acesti melci micuti, este o idee buna transferarea lor intr-un bazin separat. Este dificila prinderea melcilor mititei fara a-i deteriora, in schimb este destul de usoara transferarea retelei de oua inainte de eclozare: umeziti ouale si suprafata de care sunt atasati si asteptati putin. Apoi incercati sa miscati ouale pe suprafata pana cand se elibereaza si puneti-le pe un obiect plutitor in noul bazin.
O alta metoda este sa asteptati pana cand melcii sunt gata de eclozare si indepartati reteaua fara a mai conta daca se destrama sau nu si puneti-o pe un obiect plutitor, sau chiar spalati melcutii de masa gelatinoasa tinandu-i in apa si rostogolindu-i intre degete. Prin aceasta metoda se obtine un numar mare de pui sanatosi, daca este efectuata cu grija.
In timpul primelor zile dupa eclozare puii de melc se hranesc cu alge moi, reziduuri sau ramasite de hrana. Acestea sunt intotdeauna prezente intr-un bazin stabil, dar pot lipsi dintr-un bazin nou, deci pregatiti bazinul pentru melci cu cel putin 2 saptamani inainte ca melcii sa eclozeze, sau hraniti-i cu hrana de pesti fina
Dupa una sau doua saptamani, micii melci sunt capabili sa se hraneasca la fel ca parintii lor.

Intrebari comune

Pot melcii de acvariu sa devina daunatori acvariului meu?
Nu, populatia de melci dintr-un acvariu sau iaz poate fi usor controlata. Melcii adulti sunt usor de reperat si oule lor sunt usor de vazut. Indepartati-le pur si simplu pentru a preveni suprapopularea.

Cat de mult cresc ca varsta?
In functie de specie, de temperatura si de alti factori, se asteapta ca perioada de viata a unui melc de acvariu sa varieze de la un an la mai mult de 4 ani.

Melcul meu pluteste deja de o zi. Este mort(moarta)? Daca nu este, ce are? Ce ar trebui/Ce pot sa fac?
Nu este iesit din comun ca un melc de acvariu sa pluteasca cand are mult aer in plaman. De asemenea, nu este iesit din comun nici ca un melc de acvariu sa fie inactiv zile sau chiar saptamani intregi; in special melcii mai batrani pot fi foarte inactivi. Deci plutirea timp de zile intregi nu inseamna neaparat ca melcul este bolnav sau mort.
Totusi, daca melcul incepe sa miroasa urat sau corpul este foarte slabit, melcul ar putea fi intr-adevar mort si trebuie indepartat imediat.

Pestii mei au o boala si vreau sa-i tratez. Imi pot afecta chimicalele melcii?
Principiul de baza in combaterea bolilor la pesti este folosirea unor compusi chimici pentru a indeparta boala, compusi care nu au efecte secundare la pesti, datorita diferentelor neurologice/metabolice dintre organisme.
Totusi, melcii au mai multe in comun cu parazitii decat cu pestii in privinta reactiilor la substantele chimice. De aceea este recomandata izolarea pestilor intr-un bazin separat pe perioada tratamentului, cu exceptia cazului in care sunteti absolut siguri ca respectivul produs nu contine substante toxice pentru melci. Si cum multe organisme cauzatoare de boli nu rezista multe zile in afara corpului pestilor, impreuna cu schimbarile repetate ale apei in bazinul de izolare, riscul unei reinfectari prin introducerea melcilor poate fi minimalizat. Exceptiile sunt parazitii care au un ciclu vital in care melcii si pestii sunt gazde intermediare (acesta este in principal cazul melcilor sau pestilor prinsi din mediul lor natural).
Iata o scurta lista cu chimicalele care sunt sau pot fi toxice pentru melci in doze terapeutice:
- Verde de malachit (folosit pentru tratarea punctelor albe, ciupercilor sau Ooodinium);
- Variate pesticide organofosforice precum formaldehide, metrifonate,`triclorfon (= dilox, masoten, metrifonat, neguvon, triclorofon), diclorvos si altele folosite pentru tratarea infectiilor cu bacterii, viermi, crustacee si paduchi;
- Metaldehide folosite pentru a indeparta moluste;
- Variate medicamente continand cupru pentru tratamentul infectiilor cu protozoare si ciuperci;
- Parricide D folosit pentru eliminarea helminthes, acanthocephala, trematode, cestode si viermilor..

Sunt melcii capabili sa auda ceva?
Nu, melcii de acvariu nu au urechi si sunt complet surzi.

Cat de bine vad?
Melcii au ochi care ar trebui sa le permita sa vada prin mediul inconjurator, dar nu asteptati prea mult de la ei. Campul lor vizual le permite doar sa gaseasca locurile intunecate sau luminoase.